BMX - Radu :)

Iarna. Prognoze, psihoze

Ieri dimineata, la job, cand am primit primul mail de avertizare de nameti mai dihai ca-n ’54, am zis ca-i strategie de vanzare.
Unii colegi de serviciu au dat fuga la Mega Image-ul de la parter sa-si faca provizii. Eu am stat calma pana pe la 4 dupa-amiaza, cand deja era o adevarata isterie pe tema asta si recunosc ca la un moment dat m-am panicat si eu si m-am apucat sa-i sun pe parinti, prieteni, care erau prin locuri mai expuse “urgiei albe” (da mai departe de urgia mass-media).
Surpriza, toti erau senini si au facut misto de toata isterizarea asta provocata.
Spre seara, cand am iesit de la job, in oras mi s-a parut un haos, tramvaiele nu veneau, lumea era grabita si nervoasa, masinile clacsonau si se ingramadeau care mai de care, in magazine cozi si rafturi goale. Si bineinteles, nici vorba sa vezi ca autoritatile sa faca ceva, constructiv. Am mers frumos pe jos prin zapada pana acasa de mi-au dardait genunchii, a treia zi consecutiv.
Si cand am ajuns acasa mi s-a facut greata de toate stirile de pe net de pe siteurile de stiri
Eu i-as lasa o noapte in zapada si ger pe semanatorii astia de panica, sa se -nvete minte si sa puna mana pe lopata, nu sa arunce cu vorbe aiurea.
hai ca m-am enervat, mai bine sa ascultam un cantecel de sezon:

Batranelul

Il intalnesc des in drumul meu de la job spre casa. E micut la stat, subtirel, merge cu bastonul, greu, impleticindu-si picioarele, carand dupa el o sacosa. Are insa o inversunare in mersul acela, obosita, franta, dar vie. Urca cu greu in tramvai, calculandu-si efortul, isi gaseste un loc mai aerisit si respira sacadat, sprijinindu-se in baston. N-are nici o urma de intentie sa-i ceara cuiva locul, nici lumea nu se sinchiseste.
Azi l-am vazut chiar langa job, iesisem cu fetele fumatoare sa schimbam 2 vorbe. A trecut cu acelasi mers frant si inversunat si s-a asezat chiar langa noi, sa-si traga sufletul. Aproape ca ii simteam respiratia. "Pe mine ma rupe imaginea lui, am zis. Poate vrea un pahar cu apa".
"Vreti sa va aduc un pahar cu apa?" Cuvintele mele au sunat asa, in gol.
A intors capul, greoi, nestiind daca chiar vorbesc cu el. Avea ochii albastri, privind in neant si mi-a raspuns cu o dictie perfecta, usor obosita:"Nu, nu mi-e sete"
Si brusc mi s-a facut rusine. Batranelul meu nu avea nevoie de apa mea, nu-l interesa mila mea, el era in lumea lui, poate imparat, poate cersetor, dar era demn.

Ochiul cere lumina

Limo

Summertime, Woodstocktime, Janistime

Dubla identitate - Planeta Moldova